Despre tine, despre mine: egoism, egotism, egocentrism sau narcisism?

În general vorbim despre egoism când e vorba doar despre tine. Sau despre mine, în cazul meu. Sunt totuși mai multe cuvinte care par a fi tot pe acolo: egoism, egotism, egocentrism, narcisism. Dar nu sunt același lucru. Hai să încercăm să vedem ce e cu ele.

Egoism

Să verificăm ce spun diverse surse că ar fi.

Dexonline: „Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora”.

Wikipedia: „Egoismul este trăsătura morală care pune mai presus de orice interesele personale, în dauna și interesele personale ale celorlalți”.

Cine a publicat pe Wikipedia văd că a agravat puțin treaba, cică e în dauna celorlalți. În dicționar pare a fi doar nepăsare, nu și premeditare.

În mare, egoistul are grijă în primul rând de interesele proprii. În fapt, să ai grijă de tine e o chestie rațională și de dorit. Să ai grijă doar de alții și să te neglijezi pe tine te poate dărâma în cele din urmă și să te ducă eventual la un burnout.

Egotism

Aici am mai urcat un pas. Egotismul e o atitudine rezultată din faptul că acorzi o importanță exagerată propriei persoane. E atunci când ai un ego îndeajuns de mare încât să nu poți discuta decât despre tine, chiar dacă în jur sunt probleme care le depășesc detașat pe ale tale.

Egocentrism

Aici ar fi ceva mai multe de spus. E atunci când știi că de fapt universul se învârte în jurul tău. Nu te poți concentra decât pe tine. Egocentrismul se referă și la faptul că nu poți înțelege punctul altcuiva de vedere, din simplul fapt că nu poți înțelege că poate exista și alt punct de vedere decât al tău. Egocentrismul se dezvoltă de cele mai multe ori în perioada adolescenței. Unii reușesc să crească, alții rămân la ideea de a zbura deasupra tuturor. Și de a zburda, clar.

Egocentrismul te face să îți fie greu să menții relații pentru o perioadă mai lungă; tot timpul vei avea nevoie de ceva nou, de altceva. Dificultățile apar peste tot: acasă, la lucru și în relațiile intime.

Motivul principal din cauză căruia apar toate dificultățile este lipsa empatiei și că nu îți poți imagina că există și altă perspectivă decât aia pe care o vezi tu.

Rezultatul acțiunilor nu e neapărat unul bun. Impactul poate fi destul de mare și se poate răsfrânge asupra unor lucruri esențiale, cum ar fi încrederea, apropierea emoțională sau „răcirea” momentelor intime.

Unora le place jazzul. Adică le place să fie în jurul unei persoane egocentrice, găsesc acest lucru chiar provocator. Și asta doar pentru că își doresc și ei că fie „acolo sus”. Totuși să stai mai mult în jurul acestor persoane te pote duce la o stimă de sine scăzută, neîncredere în sine, tristețe, furie, lipsa empatiei și îți poate provoca tot felul de resentimente.

Să vorbim puțin și despre relațiile cu o persoană egocentrică.

Pentru aceasta viața poate fi plină de momente de anxietate. Va crede că tot timpul este cineva care o urmărește tot ce face și că orice decizie ia va fi imediat observată de către ceilalți. Asta va pune îndeajuns de multă presiune încât tot ce e relație socială sau intimă să fie supus unei analize atente, generând și mai multă anxietate.

Să fii în relație cu o persoană egocentrică poate fi foarte frustrant. Vei simți că nu ești auzit, că nu contezi, că nu se vede nimic din ceea ce faci și să nu te simți apreciat.

Cum să „scapi” de egocentrism?

Probabil că în primul rând ar trebui să îți dai seama că este o problemă acolo… apoi poți face câte ceva. Eventual terapie.

Trebuie să o lași mai moale, asta e clar. Deciziile importante nu se iau pe moment și nu din frică. Și nici pentru a te răzbuna. Adică „relax, take it easy”… apoi vei putea fi lucid. Uită-te în jur și vezi cine face de fapt lucruri pentru tine. Arată-i că apreciezi asta. Încearcă să înțelegi ce gândește și vezi dacă nu cumva gândurile tale nu sunt pe alocuri greșite.

Învață să ceri ajutorul. Acceptă că și ceilalți pot face lucruri bune; și bine. Primește pe alții în viața ta fără să îi vezi inferiori. Fii și tu prezent în viața altora, nu doar le cere să fie ei în a ta, nimic nu este în viața asta „for granted”.

Narcisism

M-am întrebat dacă are rost să merg până aici sau nu. Am spus că ar fi păcat să nu mai „urcăm” un nivel.

Cică narcisismul e inclusiv atunci când propria persoană devine obiectul instinctului sexual. Inițial m-am gândit la altceva, recunosc. Totuși, nu m-aș putea excita gândindu-mă la mine. Serios vorbind, narcisismul e atenția excesivă îndreptată asupra propriei persoane; e dragostea de sine și o admirație care duce înspre patologic.

Egocentrismul și narcisismul au unele elemente comune, cum ar fi concentrarea pe propria persoană, lipsa empatiei, incapacitatea de a recunoaște nevoile celorlalți, gânditul excesiv despre cum te văd ceilalți („oare ce spune lumea?”) și ca factor principal în luarea deciziilor fiind propria persoană.

Pe lângă astea, un narcisist va mai aduce la pachet și altele: o nevoie foarte mare de a-i recunoscute meritele, se crede foarte important și valoros, va manipula pe oricine pentru a obține ceea ce-și dorește, are o atitudine arogantă, este mofturos și se gândesc doar la succes, bani și propria frumusețe.

***

Nu te descuraja, cu toții avem tendințe de a fi în una din „situațiile” enumerate mai sus. Important e să știi cum să îți pui limite și să te întrebi dacă merită înainte de a merge pe un drum sau altul; unele chestii pot fi foarte greu reparate și altele niciodată recuperate.

Am fost la un pas să mă semnez, aveam impresia că tocmai am terminat de scris un email 🙂