Personal am auzit cuvântul „lemming” prima oară prin ’92-’93, când am văzut jocul, acasă la Torpilă. Apoi am aflat și despre animal.
Ca să nu rămână nespus, sunt niște animale despre care se credea în mod greșit că se sinucid în masă în mod intenționat, dar de fapt ei cad de pe tot felul de stânci sau se îneacă în timp ce migrează.
În joc e la fel. Ei merg drept înainte și nu se opresc decât dacă le dai să facă vreo sarcină, cum ar fi să sape, să construiască o scară, să îi oprească pe ceilalți din a continua sau chiar să și explodeze. Dacă e să cadă de la înălțime și să moară, aia e.
Am descoperit recent varianta de Android a jocului și când îi văd cum merg drept înainte și nu își schimbă direcția decât după ce au dat cu capul de ceva, mă gândesc la cum toată lumea e cu nasul în telefon în ziua de azi și chiar ar putea da cu capul de un stâlp, un perete sau orice altceva e în drumul lor. Mă gândesc și la omul din ziua de azi, mulțumit să facă ceea ce i se spune, pentru un mai mare confort, aparent. Cu toții suntem niște „lemmingși”, dacă e să o iau așa.
Ce mai e interesant în joc e că nu trebuie să îi salvezi pe toți. Poate că ai dori, dar nu trebuie. De multe ori chiar sacrifici intenționat câte unul. Nu știu dacă am mai jucat ceva unde să găsesc atât de frumos implementat conceptul de victimă colaterală, unde trebuie să pui pe câte unul să explodeze pentru a demola ceva, ca să poată trece restul spre destinație.
Pentru care nu ați jucat „Lemmings”, vă fac un rezumat:
- „omuleții” vor merge doar înainte, înafara cazului în care vor primi o anume sarcină (după executarea ei vor continua să meargă drept înainte);
- victimele colaterale sunt acceptate, de multe ori e chiar inevitabil fără, atâta timp cât scopul este atins.
Fix ca în viață! Fiecare e cu sarcina lui sau merge în neștire și atâta timp cât există un scop bine definit victimele laterale sunt acceptate; de multe ori chiar fac partea din strategie sau pot fi parte a scopului.