Teoria chibritului

Chibritul este compus dintr-o bucata de lemn, uscat de obicei, cu o bucata de fosfor in capat, pentru a-l putea aprinde fara prea mare greutate. Se foloseste la aprins tigara, aragazul sau, in unele cazuri, chiar la dat foc la casa; nu e obligatoriu sa fie casa ta.

Unui chibrit i se poate detasa partea ca materialul usor inflamabil (fosforul in cazul nostru) si atunci ramane doar o bucata de lemn. Fosforul singur, adunat in cantitate mai mare, poate fi folosit in diverse scopuri. De exemplu, se poate obtine instantaneu o flacara de o culoare interesanta. Luat de pe 2-3 bucati de chibrit, poate fi pus intre 2 suruburi, inchise cu aceeasi piulita. Daca unuia dintre suruburi i se ataseaza o punga cu fundul spart, poate fi aruncat si in momentul caderii pe o suprafata tare vom obtine un zgomot placut urechilor, care poate fi denumit si pocnitura.

Un chibrit poate fi spintecat in 2, poate chiar 3 sau 4 bucati (a nu se intelege ca poate fi rupt). In acest caz, obtinem niste bucati de lemn, putin mai subtiri decat chibritul original. Daca aceste bucati din lemn inca mai au ceva fosfor pe ele, pot fi considerate ca niste chibrituri mai subtiri. Acestea la randul lor sunt niste bucatele mici din lemn cu ceva mai putin fosfor in varf, dar tot poate fi aprins si in cazul acesta putem face aceleasi lucruri ca si cu un chibrit normal (adica sa aprindem o tigara, aragazul sau sa dam foc la casa). Daca fosforul nu mai exista din diverse motive, cum ar fi ca a cazut cand am despicat chibritul original, ramane o simpla bucata de lemn. Totusi, fiind destul de subtire, o putem folosi pe post de scobitoare. Daca aprindem cu altceva aceasta bucatica de lemn, putem considera ca este un chibrit care arde si in acest caz ceea ce nu mai era chibrit mai devreme a devenit din nou chibrit; de aici si teoria ca nimic nu este ce pare a fi.

Atentie: chiar in cazul in care am obtinut un chibrit mai subtire, adica lemn cu fosfor, acestea vor arde mai repede decat chibritul gros. Acesta poate fi un lucru bun sau nu, depinde de scopul in care este utilizat. Nu incercati sa le folositi in paralel pe post de chibrit si scobitoare!

Vom constata ca unele din aceste mini-chibrituri vor putea fi despicate la randul lor in mai multe bucati. Totusi, riscul de a nu mai avea fosfor pe ele este mult mai mare decat era la chibritul initial. Acestor mini-mini-chibrituri se aplica toate teoriile enuntate anterior. Trebuie sa avem totusi grija la anumite detalii: daca le vom folosi pe post de scobitori trebuie sa avem grija sa nu se rupa, senzatia creata putand fi una neplacuta; daca dorim sa facem pocnitori din fosforul ramas pe ele, ne va trebuie un numar mai mare de mini-mini-chibrituri, nemaiajungand doar de pe doua-trei bucati.

Toeria este mult mai complexa decat ce am enuntat aici, acesta fiind doar un rezumat.