Ai niște cuie în talpă… și ți le-ai bătut singur! Știu sigur că le ai, pentru că le avem cu toții. La fel și eu, am niște cuie în talpă, cuie pe care mi le-am bătut singur.
Ai niște cuie în talpă pe care nu prea le simți. În funcție de cum mergi, unele te mai jenează, altele poate că îți dau chiar o stare de confort sau pur și simplu o senzație ciudată.
Se spune că există o legătură strânsă între talpă și creier. De aceea e așa relaxant masajul la talpă, de exemplu. Poate că de aceea și mersul pe jos este sănătos, pentru că ne masăm creierul permanent… De aia ne afectează cuiele din talpă într-un mod imprevizibil. Când ți le bați nu știi ce punct sensibil ai putea atinge.
De multe ori nici nu simți că le bați. De multe ori simți chiar ceva plăcut. Mai greu e să le scoți. E tot timpul dureros. De multe ori renunți încă de la început. Mai încerci după o perioadă, sperând între timp că nu va mai trebui scos. Ajungi la aceeași durere, cel puțin. Durerea poate fi chiar mai mare, din cauza rănilor formate la încercările anterioare. Arareori durerea este mai mică, întrucât organismul s-a obișnuit cu ea.
De cele mai multe ori rana rămâne acolo, împreună cu durerea. Nu prea sunt cazuri în care putem spune că am scos cuiul și totul a fost în regulă. Acesta este motivul pentru care batem un cui, mai mic sau mai mare, în același loc. Oricum ar fi, trebuie să ne obișnuim să mergem mai departe cu rana.
Îmi place să îmi bat cuie în talpă… îmi place să cred de fiecare dată că e cuiul potrivit, la locul potrivit…
Discover more from locul gândurilor mele
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Masajul la talpi e absolutul absolut. Preferatul meu. Scosul cuielor e mai dureros, sau asa pare, pt ca e totdeauna constient. Batutul lor, cum spui si tu, nu e totdeauna asa. Dar se scot cuiele si se vindeca rana. Daca te gandesti ca celulele corpului umna se schimba in intregime odata la cativa ani, metaforic vorbind, dispar si alea afectate de cuie ( bature si/sau scoase). Asa ca vivat academia! Hihihi :D.