Fericirea are chipul tau

Mai ieri, mi-a atras atenția un status de pe minunata rețea de socializare al cărei nume începe cu F:

Fericirea stă în iubirea de Sine.

M-am întrebat „serios”? și am încercat să sugerez că nu e chiar așa. Fie e confundată o noțiune, fie a vrut să scrie altceva. În primul rând, m-am întrebat cine e Sine, apoi mi-am dat seama că de fapt era vorba despre cuvântul „sine”.

După cum sugerează acest status, pus de o doamnă psihoterapeută din Iași, ar trebui să ne iubim puternic pentru a fi fericiți, ceea ce m-a dus cu gândul la DSM, criteriul 301.81.

A pervasive pattern of grandiosity (in fantasy or behavior), need for admiration, and lack of empathy, beginning by early adulthood and present in a variety of contexts, as indicated by five (or more) of the following:

(1) has a grandiose sense of self-importance (e.g., exaggerates achievements and talents, expects to be recognized as superior without commensurate achievements)

(2) is preoccupied with fantasies of unlimited success, power, brilliance, beauty, or ideal love

(3) believes that he or she is “special” and unique and can only be understood by, or should associate with, other special or high-status people (or institutions)

(4) requires excessive admiration

(5) has a sense of entitlement, i.e., unreasonable expectations of especially favorable treatment or automatic compliance with his or her expectations

(6) is interpersonally exploitative, i.e., takes advantage of others to achieve his or her own ends

(7) lacks empathy: is unwilling to recognize or identify with the feelings and needs of others

(8) is often envious of others or believes that others are envious of him or her

(9) shows arrogant, haughty behaviors or attitudes

O iubire de sine „sănătoasă”, duce inevitabil la cel puțin 5 elemente din cele 9 (așa se cere).

Revenind la subiectul inițial, îndrăznesc să îmi dau cu părerea că pentru a fi fericiți trebuie să fim mulțumiți de ceea ce suntem și nu să dăm într-o fază narcisistă, chiar dacă nu se duce înspre patologic, doar pentru că „ne iubim” îndeajuns, fapt care va duce tot timpul la dezamăgiri, de fiecare dată când nu vom putea zbura cât de mult ne dorim. Sau, ca să fac referire la articolul atașat acestui status (pe care abia azi l-am văzut), ne vom îneca în acel ocean de emoții, trăiri, senzații. Frica de eșec și de succes dispare automat în momentul în care ești mulțumit de ceea ce ai, acel posibil mai mult fiind doar un alt pas și nu ceva obligatoriu, mai ales că și fără acest pas oricum ești mulțumit de ceea ce ai.

Am scris acest articol după ce am observat că unui terapeut, care mai este și formator pe deasupra, îi este greu să înțeleagă diferența dintre iubirea de sine și mulțumirea de sine.

Sunt dezamăgit când simt acest aer de „nu înțeleg, cum adică nu am dreptate?” din partea cuiva cu un CV atât de impresionant:
http://dl-ciubotaru.wix.com/scoalasinelui#!cv/c1sgr

Link spre articolul despre care aduceam aminte mai sus:
http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/cum-renuntam-la-autosabotare–135757.html

Țin să menționez că articolul în sine nu are treabă cu statusul și discuția de la care am pornit. Părerea mea este că au fost puse împreună pe acele grupuri de FB strict pentru a promova imaginea, alături de un text frumos, scris în grabă și fără nici o treabă cu realitatea. Aș putea spune totuși că nu m-a impresionat: o grămadă de vorbe mari și cuvinte frumoase, aproape că fără legătură de la un paragraf la altul.

Îmi permit să atașez și un screenshot al discuției inițiale.