Minciuna are picioare scurte

Am auzit că minciuna are picioare scurte de mult prea multe ori când eram copil. Cine nu? Tata chiar se amuza și spunea „dar aleargă repede”.

Am căutat pe google și alte proverbe despre minciuni și nu prea am găsit ceva la fel de bun. Ar fi

• „Minciunile se afundă ca plumbul și ies ca frunza”;
• „Nu poți să ascunzi nici focul, nici adevărul”;
• „O mie de minciuni nu prețuiesc cât un adevăr”;
• „Timpul le descoperă pe toate”;
• „Adevărul iese la iveala ca nasul în mijlocul obrazului”;
• „Cine ascunde adevărul, acela vinde minciuna”;
• „Adevărul e dulce ca mierea, iar neadevărul e amar ca pelinul”.

Mi-au plăcut însă mult astea:

• „Niciodată un om cinstit nu se poate apăra cu atâta inverșunare ca mincinosul prins”;
• „Mincinoșii încep prin a-i înșela pe alții, dar sfârșesc înșelându-se pe ei înșiși”;
• „Adevărul are inima liniștită”;
• „Cine a mințit odată și-a mâncat credința toată”;

Am găsit și citate:

• „Mai mult decât minciuna nimica nu răpune” – Alexandru A. Macedonski;
• „Un om nu e niciodată mai onest decât atunci când conștientizează că el însuși este un mincinos” – Mark Twain;
• „Minciuna e ca șarpele – mai întâi se strecoară, apoi mușcă” – Valeriu Armeanu;
• „Om liber este acela care n-are nevoie să spună o minciună” – Nicolae Iorga.

Hai să vedem ce spune și biblia despre minciună:

• „Nu vă mai minţiţi unii pe alţii; spuneţi adevărul, fiindcă avem părtăşie unii cu alţii şi atunci când ne minţim unii pe alţii ne facem rău nouă înşine”;
• porunca a noua: „Să nu mărturişeşti strâmb împotriva aproapelui tău”;
• „Cel ce se dă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea”;
• „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice neleguire”.

Cică mai trebuie să fii atent și la intuiții. Se pare că subconștientul îți dă mesaje fără să știi. Treaba aia din „Prison Break” e pe bune, dacă tu sesizezi 8-9 mesaje pe secundă, creierul percepe în jur de 20.000 și îți dă „semnale” atunci când ai nevoie, fără să le ceri și fără să le sesizezi. Doar „ai o presimțire” sau pur și simplu „știi”.

Ca o primă concluzie, aș putea spune că minciuna nu e bună; cel puțin când scopul declarat e de ceva bun pe termen lung.

E clar că nu sunt de acord cu minciuna în sine și nu o voi înțelege niciodată.

Ce e sigur e că la un moment dat orice minciună iese la iveală. O spun chiar primele două proverbe din listă. Și e pe bune.

În legătură cu „Niciodată un om cinstit nu se poate apăra cu atâta înverșunare ca mincinosul prins”, așa e. Mai jignit de aceeași întrebare va fi cel ce are motive să ridice garda, față de cel pentru care nu există decât un răspuns: adevărul. Să luăm întrebarea „Îți place de vecina de la 2?” Unii ar răspunde „nu am eu ochi pentru ea”, „nu, are fundul prea mare” (aici ar risca să fie întrebat cum de a remarcat asta) sau „da, are curul bombat”. Alții ar sări în sus „dar cine mă crezi să-mi pui așa întrebări?” sau „dar vrei să merg numai cu capul în pământ, să nu observ nimic?”, „vrei să mă ții legat de pat?”.

Și așa e, nu îți poți cumpăra liniștea cu o minciună. Chiar dacă pe moment așa pare, consider să e mai bine să faci față situației ACUM; mai târziu vine cu dezamăgiri, cu faptul că ai aflat din altă parte, cu faptul să te otrăvești singur puțin câte puțin din momentul în care afli până momentul în care afirmi că știi (dacă o faci). Indiferent de cât de mică a fost minciuna sau de faptul că ascunde sau nu altceva în spate.

Cu picioarele scurte nu mergi, ci sari de ici-colo.

Cred că minciuna și adevărul sunt în legătură directă cu dorința de a fi deschis, de a construi ceva (cu tine sau cu alții), de dorința de a fi corect.

Aș încheia cu un vers: „Gogule, să nu mă minți”…