Răzbunare

Azi am fost curios să văd ce spun diverși despre răzbunare. E clar că e un sentiment care unora le dă satisfacție și senzația de putere, altora din contră.

Biblia

Biblia spune că răzbunarea e a lui Dumnezeu și să îți vezi de treaba ta. Oamenii care se răzbună nu sunt iubiți de Dumnezeu. El spune: „A mea este răzbunarea, eu voi plăti”. (Romani 12:19). Chiar recomandă să rezolvi pașnic orice: „Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, fiți în pace cu toți oamenii”. Și chiar când ai epuizat toate opțiunile pașnice, să fii sigur că va face El dreptate.

Cum poți totuși să treci peste dorința de răzbunare? Biblia spune, în primul rând, să nu acționezi sub impulsul momentului. Cine acționează la mânie ajunge să regrete mai târziu ceea ce a făcut: „Cel fără minte dă frâu liber tuturor sentimentelor sale, adar cel înțelept și le stăpânește, păstrându-și calmul” (Proverbele 29:11).

Ochi pentru ochi? Aud adesea că biblia îndeamnă la răzbunare, pentru că vechiul testament menționa „ochi pentru ochi” („Fractură pentru fractură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; vătămarea pe care el a cauzat-o să-i fie cauzată și lui” – Leviticul 24:20). Totuși, acest verset este explicat ca fiind de fapt un ajutor adus judecătorilor pentru a stabili pedepsele pe măsura faptelor („15 Un singur martor nu este suficient pentru a condamna pe cineva* pentru comiterea unei nelegiuiri sau a unui păcat.a Lucrul acesta trebuie să se stabilească pe baza mărturiei* a doi martori sau pe baza mărturiei a trei martori.b 16 Dacă un martor rău intenționat depune mărturie împotriva unui om și îl acuză de comiterea unei fărădelegi,c 17 cei doi oameni să stea înaintea lui Iehova, înaintea preoților și a judecătorilor care vor sluji în zilele acelea.d 18 Judecătorii să facă cercetări temeinice și, dacă se dovedește că omul care a depus mărturie este martor mincinos și a adus o acuzație falsă împotriva fratelui său, 19 să-i faceți așa cum a uneltit el împotriva fratelui său.f Astfel, să îndepărtezi ce este rău din mijlocul tău.g 20 Ceilalți vor auzi și se vor teme și niciodată nu se va mai face un lucru rău ca acesta în mijlocul tău.h 21 Să nu-ți fie milă:i viață pentru viață*, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.j” – Deuteronomul 19:15-21).

Psihologii

Ce spun psihologii? În primul rând că e normal ca fiecare dintre noi să fi trecut prin la un moment dat prin situații în care să își fi dorit să se răzbune pe ceva mai mic sau pe ceva mai mare. Studiile (probabil făcute de către cercetătorii din UK) arată că răzbunarea îți aduce doar o satisfacție de moment și că pe termen lung are efecte nocive asupra celui ce a recurs la asta.

Mai spun și că răzbunarea e tot timpul generată de orgoliul celui ce recurge la ea. Din acest motiv va căuta tot timpul metode de a-l face pe „dușman” (că nu te răzbuni pe un prieten sau pe cineva la care ții) să plătească „cu vârf și îndesat” pentru ce i-a făcut (sau pentru ce crede că i-a făcut). În general este vorba despre un program mental la care e greu să renunți și care ajunge să te afecteze nu doar psihic, ci și fizic.

Psihologia socială spune că răzbunarea e unul din factorii care pot opri evoluția. „Pedeapsa” este costisitoare pentru amândoi, fiind necesar inclusiv să folosești diverse resurse, pentru a te răzbuna sau pentru a te apăra.

Mai multe studii au arătat că persoanele care se răzbună ajung să fie mai nefericite în cele din urmă, față de persoanele care și-au acceptat suferința și pierderea și au trecut mai departe.

Din domeniul medical vine informația că persoanele care se răzbună sunt supuse unui stres destul de mare încât ajung să aibă o tensiune arterială mai mare, dezvoltă și alte probleme cardio-vasculare și prezintă diverse alte probleme de tip psiho-somatic.

Ce spun eu

Eu spun că răzbunarea este în primul rând un lucru pe care nu îl poate face decât un om rău. Un om bun se poate gândi la ea, dar nu o va aplica niciodată. Cu cât mai apropiată e persoana pe care te răzbuni (sau pretinzi că e), cu atât mai multă otravă trebuie să ai în suflet ca să o faci. Un om bun va ști că dacă recurgi la infinit la „ochi pentru ochi” vom avea o generație de oameni orbi.

Consider că de foarte multe ori furia care duce la răzbunare e ceea ce ar trebui rezolvat. De multe ori ești atât de furios încât nu vrei să asculți și să înțelegi cum de s-a ajuns la momentul ăla. Răzbunarea e clar și din lipsa unei empatii. Dacă înțelegi și accepți situația, mai ales dacă e o persoană apropiată sau la care ții, găsești sigur o cale să rezolvi problema. Într-adevăr, un om rău ar putea să se bucure mai mult de satisfacția temporară a răzbunării decât să caute o rezolvare bună pentru toată lumea și care să ducă pe termen lung spre ceva frumos.

Și cireașa de pe tort e că în general cei ce se răzbună nu au regrete sau păreri de rău pentru răul pe care îl fac, pentru că totul e în balanță cu ceea ce cred că li s-a făcut. Tot timpul găsesc o explicație și un vinovat extern în orice, care să le justifice acțiunile. Indiferent de linia peste care au trecut.

Am descris aici de fapt doi oameni: omul rău și omul egoist. Când cei doi se întâlnesc în aceeași persoană, cam asta iese: ceva greu de reparat. Spun greu pentru că îmi place să cred că imposibilul e imposibil.

Sau, după cum se mai spune, karma is a bitch!

„Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani am eu grijă!”