The Memory Remains

Câte ceva despre memorie…

Avem memoria probabil ca să ținem minte ce putem mânca și ce nu. Pe cine cunoaștem și pe cine nu. Cine ne-a ajutat și cine nu, ce avem și ce nu, dacă suntem buni sau răi, dacă avem ambiții sau nu.

Să vedem puțin și ce spun alții.

Dexonline: Facultate a creierului de a reține, de a recunoaște și de a reproduce senzații, sentimente, idei, cunoștințe din trecut.

Google: Memory is a system or process that stores what we learn for future use. Our memory has three basic functions: encoding, storing, and retrieving information. Encoding is the act of getting information into our memory system through automatic or effortful processing.

Wikipedia: is the faculty of the brain by which data or information is encoded, stored, and retrieved when needed. It is the retention of information over time for the purpose of influencing future action.

Îmi place cum se termină definiția de pe Wikipedia: „influencing future action”. Adică „cine s-a fript cu ciorbă suflă și-n iaurt”.

Uite de aia avem memorie. Să știm ce nu a fost bine și să avem grijă să nu se reproducă. Să știm când nu ne-a fost bine și totodată să știm și când nu a fost bine altora din cauza a ce am făcut noi. Dacă tot repeți ce știi că a supărat pe altcineva (nici nu contează dacă e apropiat sau nu), degeaba ai memorie. La fel și invers: dacă tot lași să ți se facă chestii nasoale (speranța că ceva se schimbă merge doar până la un moment dat), tot degeaba ai memorie.

M-am întrebat cum ar fi omul fără memorie. Cum ar fi dacă toți s-ar trezi dimineața „goi”.

M-am gândit că nu ar fi în stare nici să aprindă focul. Totuși, cineva s-ar putea gândi la un moment dat să lase niște desene, niște indicii. S-ar descurca. La fel și cu mâncatul. Și cu somnul. Instinctul i-ar conduce să facă ce trebuie pt a supraviețui.

Nu ar mai fi manele, pentru că nu ai mai avea dușmani. Ai uita cine-ți sunt dușmanii. Poate că ai uita că ești bun sau rău, în fiecare zi ai fi tu. Nu ai avea timp să acumulezi destule încât să devii rău. Eu nu cred că cineva e rău din naștere; devine rău în urma unor experiențe. Copiii se joacă împreună și își împart jucăriile, chiar dacă s-au îmbrâncit cu 2 minute mai devreme.

Nu ar mai exista avari; chiar dacă aduni peste zi ceva, a doua zi nu mai știi că e al tău. Nu ai putea nici măcar să îți pui numele acolo, pentru că nu ai ști nici cum te cheamă.

În fiecare dimineață ai fi doar tu, așa cum te naști. Fără nume, fără să ți se fi făcut nimic rău, fără să fi făcut cuiva. Fără râcă, invidie etc.

Nu ai mai ști care-ți sunt copiii sau părinții, clar. Dar probabil că dacă nu ai avea timp să înveți noțiunea asta, nu ai suferi.

Acum vine întrebarea: e bună memoria asta la altceva decât să știm cum să ne procurăm mâncarea și cum să o gătim?