Text preluat, bineînțeles. Tot în drafts, din 2021. Habar nu am de unde, dar e frumos.
Un om de afaceri, vrând ca fiul său să știe ce e să „fii sărac”, l-a dus la munte ca să petreacă 2 zile cu o familie de țărani. Au stat acolo 3 zile și 2 nopți în modesta lor casă.
În mașină, la întoarcere spre casă, tatăl a întrebat fiul: „Cum ți s-a părut această experiență?”
„Bună”, spune fiul cu privirea îndreptată spre orizont.
„Și ce ai învățat?”, insistă tatăl.
Fiul răspunde:
- Că noi avem un câine și ei patru
- Noi avem un jacuzzi ..și ei un râu fără sfârșit cu apa cristalină unde sunt pești
- Noi avem reflectoare care luminează grădina noastră, în timp ce pe ei îi luminează luna și stelele
- Curtea noastră e mică și a lor ajunge pana la orizont
- Noi ne cumpărăm mâncarea, dar ei seamănă și recoltează mâncarea lor
- Noi ascultăm CD-uri cu muzică, dar ei ascultă o simfonie fără sfârșit de tot felul de păsări și animale
- Noi pregătim mâncarea în cuptor cu microunde, dar mâncarea lor are gustul acesta bun de cuptor de lemne
- Pentru a ne proteja, noi trăim înconjurați de un zid, cu alarme… ei trăiesc cu poarta deschisă, protejați de prietenia vecinilor lor.
- Noi trăim conectați la smart-phone, Facebook, televizor… ei, în schimb, sunt “conectați” la viață, la cer, la soare, la apă, la verdeața munților, la animale, la însămânțat, la familia lor.
Tatăl lui a rămas înmărmurit de ce profund gândea copilul lui și atunci fiul lui încheie spunând:
„Mulțumesc tată, pentru că mi-ai arătat cât de săraci suntem noi și ce bogați sunt ei”.
Discover more from locul gândurilor mele
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
