M-am trezit cu aceeasi greatza pe care o aveam si aseara, cand m-am culcat. Imi amintesc de o gluma ce o faceam pe vremuri, cand era valul plecarilor din tara: „Avem o tara frumoasa, pacat ca e populata de romani”. Pe zi ce trece mi se face din ce in ce mai sila de tot felul de oameni si lucruri, de tot felul de chestii care mie nu mi se par normale intr-o comunitate. Imi doresc sa fi avut imaginea asta si acum 5 ani; ar fi fost departe de mine multe griji (nefiind in preajma multor romani) si as fi reactionat mai rece la anumite fenomene romanesti. Cam asta e… detalii la mica publicitate.
Mai departe
Pe aceeași lungime de undă
Un elefant la fereastra mea
I don’t want to talk about it! Tocmai a strigat unul într-un film care rulează în neștire, pentru că eu îmi luam doza zilnică de Duolingo și întrucât e “duo” trebuie să fie la dublu, adică…
Să nu uităm să iubim castraveții
E verde. Dinozaurul. Nu știu exact care dinozaur, dar e verde. Și perdeaua albă ar putea fi verde. Ar putea, dar e albă. E albă pentru că vreau să intre lumină “curată” în cameră. Și cu…