Eram profesor la facut ironii. Am vazut aseara, intr-un nume context, ca inca ma pricep. Dar nu mi-am recunoscut acel ras, parca nu mai era al meu, l-am simtit ca otravindu-ma. Cu toate ca radeam cu gura pana la urechi, sentimentul nu a fost deloc placut, cum era pe vremuri. Ce sa inteleg din asta, ca e bine ca am renuntat la a mai ironiza oameni si chestii?
Related Posts
I wonder how, I wonder why…
Ma intreb de fapt ce e cu trecutul asta, care se pare ca ne conduce viitorul, fara sa ne dam…
fluoride toothpaste
ar trebui sa imi vad dintii verzi dupa ce sting lumina? 😀
Hello I love you
Si uite ca se mai face un an… am sarbautorit putin cu colegii de munca; se pare ca m-am ametit…