Unul din lucrurile pe care le fac, cu succes, e sa ignor cu usurinta lucrurile pe care nu le consider ca fiind bune. Stiu sa iau ce e bun din viata si din cauza asta ma bucur mai mult decat altii, trec mai usor mai peste orice. Se pare insa ca poate fi mai mult decat otravitor sa iei si ce e foarte bun in viata. Cand totul tinde spre „perfect”, ar trebui sa iti pui intrebari, in loc sa faci ca mine si sa speri la si mai bine. Cum se spune, cu cat cazi mai de sus, cu atat cazi mai rau.
Mai departe
Pe aceeași lungime de undă
Un elefant la fereastra mea
I don’t want to talk about it! Tocmai a strigat unul într-un film care rulează în neștire, pentru că eu îmi luam doza zilnică de Duolingo și întrucât e “duo” trebuie să fie la dublu, adică…
Să nu uităm să iubim castraveții
E verde. Dinozaurul. Nu știu exact care dinozaur, dar e verde. Și perdeaua albă ar putea fi verde. Ar putea, dar e albă. E albă pentru că vreau să intre lumină “curată” în cameră. Și cu…