Pentru că

Sunt foarte multe lucruri pe care le-ai face, dar nu mai apuci să le faci… din diverse motive. Poate pentru că nu e neapărat important, poate pentru că nu ai chef, poate pentru că tot amâni până e prea târziu… amâni poate pentru că pur și simplu nu ai acea zvâcnire care să îți dea tupeul să le faci atunci când trebuie. Tot timpul există un „pentru că…”.

„Pentru că” nu e nimic mai mult decât o scuză, o scuză în fața ta, pentru a-ți motiva lipsa de acțiune. De multe ori spui „dacă aș fi făcut aia, poate era altfel”. Dacă a fost alegerea ta să nu o faci, nu îți mai pune întrebarea. Totuși, sunt atâtea „pentru că” și multe te pot măcina pentru mult timp, îți pot aduce regrete mari și totuși nu iei nici un fel de măsură, chiar dacă mai e timp, doar pentru că… pentru că unora nu le-ar place… pentru că ar avea alții de suferit… pentru că s-ar putea sa nu reușești și atunci nu poți reveni la ce a fost înainte…

Mai este și varianta cu „aș dori, dar parcă nu sunt sigur”, variantă în care îți dorești destul de mult, dar tot timpul îți dai singur contraargumente. E tot un fel de „pentru că”, dar nu trebuie neapărat să fie un „pentru că” foarte convingător. Asta e varianta care probabil că te bântuie cel mai tare, e lucrul pe care tot timpul îl dorești, ai putea să îl ai și totuși tot timpul îl refuzi.

Varianta „pentru că” rămâne totuși cea mai interesantă. E varianta în care de cele mai multe ori există motive serioase „să nu”. E varianta care naște cele mai puternice frustrări, care te face de multe ori să spui „acum e momentul” și totuși să nu faci nimic. E varianta în care nu vei face nimic în cele din urmă și tot timpul vei avea părerea de rău, indiferent cât de bună sau nu a fost opțiunea să nu, pentru că…