Adevarul despre rapirea lui Dan Diaconescu

A fost o data un catel, pe nume Derdelus. Era mic, simpatic si jucaus. Lumea obisnuia sa ii spuna DD. Toata ziulica statea pe la curtea omului si privea ce se intampla, dand intr-una din coada si latrand. Era multumit si bucuros cu traiul simplu: observi, dai din coada, latri si mananci.

Circul il plimba peste tot prin lume si avea ocazia sa observe comportamentul catelusilor de mai peste tot. “Dar totusi parca nici unul din ceilalti catelusi pe care i-am vazut pana acum nu are un zambet asa de frumos ca al meu. Si nici nu stie din coada a da atat de tandru si totusi hotarat” – isi spuse el intr-o buna zi, cand dadu de o oglinda aruncata pe afara. S-a placut intr-atat, incat a ascuns oglinda, sa se poata privi zilnic.

Usor-usor a prins curaj privindu-se, mersul i s-a transofrmat din ce in ce mai mult din unul zglobiu in unul ferm, datul din coada nu mai era un motiv de bucurie, ci unul de tandrete, iar latratul care cerea a joaca a devenit unul hotarat, care parca avea sa dea de veste tuturor ce se va schimba.

“Parca as fi la televizor!”, a gandit el intr-o buna zi cand s-a uitat in oglinda. Nici mult si nici putin nu i-a trebuit de aici pana la a-si face propriul post de televiziune in fata oglinzii, “Oglinda TV” (prescurtat OTV). A starnit invidia multor catelusi, unii spunand chiar ca se cheama “0(zero)TV”. A inceput usor-usor sa isi organizeze si grila de programe, lasand pe seara emisiunea personala “DDD – DD in direct”. Atunci toata lumea dormea, era liniste si putea invita in emisiune alti catelusi, fara a deranja. Asta pentru inceput; dupa ce emisiunea a inceput sa se bucure de succes, au inceput sa vina tot felul de animale, facandu-l sa creada din ce in ce mai tare in propriul sau succes.

Succesul a devenit atat de mare incat nu mai incapea intr-o singura oglinda totul. A mai facut rost de o oglinda, i-a dat si nume: “DDTV”. Acum se putea privi in 2 oglinzi… ba chiar mai mult: isi facea emisiunea in a doua oglinda, mai mare, mai frumoasa, mai curata si o lasa sa se reflecte doar in cealalta. A ajuns sa faca competitie circului si in functie de orele de spectacol, animalele veneau sa isi faca propria emisiune, admirandu-se in vechea oglinda. Astfel postul de televiziune din oglinda a inceput sa aiba emisiuni din cele mai diverse: de la simplele jocuri si concursuri la emisiuni ce preziceau viitorul omenirii.

Profetia ca va veni sfarsitul circului a fost facuta in una din emisiuni; a starnit panica printre animale, care nu stiau ce sa faca, nu stiau incotro s-o apuce, mai ales ca toata lumea lor era in jurul circului. La inceput, oamenii au crezut ca starea din ce in ce mai proasta a animalelor era din cauza ploii care parca nu se mai oprea, apoi ca sunt subnutrite, ca pana la urma sa creada ca totul se trage de la programul prelungit. Asa s-a ajuns la o restructurare a circului: au redus programul de luru pe unde se putea, au lasat unele animale parte din timp sa se odihneasca, fara a le da nici un spectacol. Intrucat stia totul despre ce se intampla si nu putea gresi, DD a explicat foarte clar animalelor ca ele sunt puse sa munceasca mai putin sau chiar deloc, pentru a avea motive stapanii sa le dea mancare mai putina si in nici un caz nu e vorba de lipsa de energie; doar au destula incat sa se utie impreuna cu el in oglinda. Animalele avand mai mult timp liber acum, stateau mai mult in fata oglinzii, il incurajau mai tare pe DD si erau din ce in ce mai atente la ce spune acesta.

Totul pana intr-o buna zi, cand stapanii circului au decis ca trebuie sa gaseasca o solutie pentru resuscitarea afacerii, care mergea din ce in ce mai prost, din cauza animalelor din ce in ce mai obosite. Au facut infuzii de capital, principalul investitor fiind un fond privat, Fondul de Mancare Interrasiala. Au pus conditii despre cum sa functioneze circul, au facut verificari peste verificari, dar au platit chiar si cand nu a fost totul asa cum s-au inteles. Toate aceste lucruri au fost exploatate de catre DD si a explicat din nou animalelor cum niste circari isi bat joc de ele. Acestea deveneau din ce in ce mai agitate, provocandu-le astfel nesomn si isi faceau treaba din ce in ce mai prost. Mai era si prezicatorul sef, nume de cod PARV, care dadea cele mai sumbre preziceri, mai ales ca a constatat in timp ca este foarte ascultat.

Grijile in interiorul conducerii circului cresteau si incepeau sa provoace si acolo insomnii. Asa se face ca in una din seri mai marele circar nu putea dormi si a auzit freamatul animalelor, lucru care nu era ceva anormal pentru el. Totusi, pe langa tot zgomotul cunoscut mai era unul necunoscut: un latrat mandru, profund si cam galagios: nu stiau ca acel jucaus si zglobiu DD crescuse si avea mandria lui, oglinda lui. Si-a spus doar un “Uite ma…”, plecand linistit la somn. A facut acest lucru timp de o saptamana, zi de zi. Astfel, a observat energia animalelor din afara programului.

Intr-o zi de iunie, o masina alba aparu la circ, o masina pe care nu o mai vazuse nimeni pana atunci. Avea desenat un caine pe ea; DD a crezut ca-s alti catelusi, a inceput sa se teama de competitie. A dat tarcoale masinii, isi facea planuri despre cum sa anunte ca el e seful acolo, a lui este oglinda si nimic nu il poate opri. S-a dus ferm spre usa cand a vazut ca iese un om de acolo, sperand ca il va speria. Acesta a spus cu bucurie ceva neinteles colegului. Cand a aparut si acesta, DD gandi “deja l-am speriat de cheama si ajutoare; sunt pe drumul cel bun”. Numai ca drumul lui a fost scurt; in cateva secunde s-a trezit inchis in masina si a aflat notiunea de hingher.