Am avut un vis… un vis frumos; visam ca eram mare… mare si fericit. Ciudat, uh? Nu, deloc… eram copil si totul era posibil. Nu aveam griji, nu imi pasa de nimic, totul era asa cum doream. Eram stapanul universului meu si nu stiam ca mai tarziu va urma sa pierd controlul, poate de multe ori chiar universul. Nimic nu ma oprea sa visez… sa visez ca voi fi mare… mare si fericit…
Am incercat toate metodele scrise si nescrise pentru a ajunge acolo; nu am reusit decat sa fiu mare… si poate sa ma bucur si de cate un moment de fericire, scurt. Da, am ajuns sa fiu mare… As fi vrut de multe ori sa fiu din nou mic; sa fiu mic si sa imi doresc sa fiu mare si fericit.
Am facut tot ce mi-a stat in puteri: am incercat tot ce stiam si nu stiam sa imi obtin fericirea: am incercat sa o cumpar, am incercat sa o obtin aratand ca sunt cel mai bun; in unele cazuri chiar am reusit. Oricat de mare a fost, nu a fost decat o fericire cumparata, o fericire obtinuta in urma unei victorii, fericire care a plecat cand nu am mai fost victorios.
Am luptat… am luptat pentru a obtine fericirea… am luptat cu dusmani existenti si inexistenti: am castigat sau am pierdut? Am pierdut, chiar daca atunci am crezut ca am castigat. Am pierdut… si am pierdut pentru ca totul e dus. Multe lucruri nu mai sunt nici macar la nivelul de amintire, nici nu vreau sa fie.
Am luptat pana cand mi-am dat seama ca lupt cu morile de vant… am luptat pana am realizat ca cel mai mare dusman al meu sunt eu. Asa ca am luptat cu mine, pas cu pas. Am inceput prin a nu mai lupta cu nimeni; nu mai am dusmani… daca cineva are vreo lupta de dat cu mine, ma lasa rece, sa si-o dea singur. Daca cineva vrea sa se certe cu mine, primul lucru pe care il fac e sa ma amuz; nu are decat sa faca un mp3 si sa mi-l trimita, sansele sa il ascult sunt mai mari.
Am invatat sa nu mai fiu paranoic: nimeni nu imi vrea raul: sunt poate oameni care lupta pentru binele lor si daca reusesc sa imi fie in fata, bravo lor, merita felicitati. Nimeni nu imi vrea raul si nu am de cine sa ma feresc, sa ma apar. Nimeni nu lupta impotriva mea… si chiar daca ei cred ca o fac, nu isi dau seama ca lupta impotriva lor, inoata impotriva curentului si probabil ca se vor electrocuta: in orice lupta trebuie sa fie doi, cel putin.
Am renuntat la tot ce e negativ… am renuntat sa imi pun intrebari care incep cu
Discover more from locul gândurilor mele
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
fericirea?
there is no such state of mind. Only moments of it.
Clar ca nu este, daca nu crezi in asta… Nimic in care nu crezi nu exista.
man, poate tre sa scrii o carte. materialul e bun!
un raspuns pentru D. : inca nu mi-a aparut error 404 cautand fericirea….remote host seems up and listening on port ‘hope’ 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=cgqOSCgc8xc