Cățelul Nelu era foarte fericit. Toată ziua alerga prin casă și se juca, bucurându-și stăpânul. Când veneau musafiri, tot el era centrul atenției, alergând de la unul la altul și dând bucuros din coadă la fiecare mângâiere. La fel și la tristețe, era primul care sărea să-i facă fericiți pe toți.
Pe scurt, Nelu era îi făcea pe toți fericiți și din asta își lua energia pentru a fi și el fericit și bucuros.
Asta până în ziua în care Nelu s-a îmbolnăvit. Totul a devenit mai trist. Nu mai sărea și nu mai alerga toată ziua prin casă. Nu se mai vedea că se bucură de fiecare dată când e mângâiat, așa că stăpânul a considerat că nu se mai bucură și nu l-a mai mângâiat.
Totul s-a terminat în ziua în care a fost eutanasiat.
Discover more from locul gândurilor mele
Subscribe to get the latest posts sent to your email.