Oare ce?
Da, titlul e inspirat dintr-un film, Waffle Street. Bucătarul a pus întrebarea atât de persistent încât am încercat și eu să dau răspunsul. Mie.
Să programez? Da, îmi place. Fac multe chestii pentru mine. Și acum lucrez la 3 proiecte în paralel. Mai ajut câte un prieten când are nevoie și niciodată nu m-am gândit să cer bani. Bineînțeles, e și lucrul din care trăiesc. Și lucrul plătit e tot timpul prioritar. Dar aș putea programa fără să fiu plătit, atât timp cât nu aș avea grija facturilor.
Consiliere psihologică? Poate chiar terapie? Bineînțeles! Ar fi, sigur, și momente în care aș simți că ar fi cazuri în care nu aș putea-o scoate la capăt, dar satisfacția că am putut ajuta pe cineva ar recompensa orice. Ar fi un „da” clar.
Acupunctură/osteopatie/masaj medicinal și chestii asemănătoare? Ca și în cazul terapiei, ar fi satisfacția de a fi ajutat pe cineva și plăcerea de a face asta ar fi foarte mare. Nu aș putea face „mâine” asta, neavând nici un fel de diplomă. Chiar dacă le-am studiat și învățat de la oameni care știu ce fac.
Fotografie. Da, e una din primele chestii pe care le-am învățat, încă de pe vremea când eram copil. Făcut poze, reglat aparatul foto (Smena, FED, Zenit, Orizont, Praktica), developat filmul și în cele din urmă developat pozele, cu tot ceea ce implica, inclusiv preparatul soluțiilor și reglat tot ce trebuia în laborator. Am citit multe cărți când eram copil, despre cum să încadrezi, despre cum fotografiezi un portret sau un peisaj și tot așa. Am și făcut foarte multe poze. Aș face și acum, dar nu la evenimente. Mi-ar plăcea să mă plimb și să fotografiez tot ce e frumos: flori, peisaje, motociclete, oameni în situații inedite sau super normale (în nici un caz nu gata pentru a fi fotografiați).
Electronică: și cu asta am început prin clasa a IV-a. Mi-a plăcut, îmi place și acum. Dar aș păstra-o ca pe un hobby. Aș construi câte ceva din când în când. Am făcut o chitară acum 2-3 ani. Am început să fac și un fel de stație, cu efect, preamplificare și amplificator. Amplificatorul merge, preamplificatorul face masă undeva, cel mai probabil că e un potențiometru stricat. A trecut mai bine de un an de când nu m-am mai atins de el.
Să scriu? După cum se vede, da. Îmi place. Dar nu știu dacă aș face o meserie din asta. S-ar diminua plăcerea.
Aș mai putea înșira câte ceva, cum ar fi cântatul. Am avut formație în timpul liceului și a fost cool. Am mai cântat într-un bar și pe stradă în Asia și iarăși mi-a plăcut. Dar rămânem tot la nivelul de hobby. Și cu asta și cu ce nu am mai pomenit.
Dacă e să trag o concluzie, mi-ar plăcea să lucrez la proiecte personale, din care să văd că iese ceva frumos, la fel de mult cum mi-ar plăcea să fac lucruri care ajută oamenii.
Complicat.
Discover more from locul gândurilor mele
Subscribe to get the latest posts sent to your email.