Curcubeul din SoulBook

05.07.26

A plecat. A plecat vântul. Și furtuna. S-au dus. Nu știu unde. Au lăsat în urmă frunze. Din alea subțiri, de tei. Am alunecat când am călcat pe ele. De două ori, de parcă nu aș fi fost sigur din prima. Acum plouă doar. Lent și mărunt. Ploaia mea preferată. Nici glugă nu îmi mai trebuie. Puținul soare care mai e lasă niște umbre impresionante. Am trecut strada special ca să le fotografiez. Cu telefonul, bineînțeles; cine iese la plimbare cu camera foto? Am trecut strada, am găsit o poziție bună pentru a face pozele și m-am oprit. Am văzut curcubeul. Din stânga până sus. Nu știu exact până unde sus, dar

la un moment dat bineînțeles că se “oprea”. Am făcut două poze. Sau trei, nu mai știu pe de rost și nu mă uit acum la telefon. Am trimis și unui prieten. Sau mai multora.

Văd că din grabă fac n și m aproape la fel ca pe u. Sau poate chiar la fel. Scriu de mână într-un fel de agendă (dar mai mult carnețel — dar totuși un aspect de agendă) cumpărată în 2024 și nefolosită. Mi-am propus să scriu câte 15 minute zilnic. Vom vedea cât voi reuși. Cică se cheamă “SoulBook”. Așa, într-un cuvânt, fără spații între. Și scrie ceva frumos pe ea: “You are the author of your life.”

Probabil că de asta am și cumpărat-o. Și mi-a plăcut că e verde. Și are și pixul asortat inclus.