Dragoste, căsătorie, fericire

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea. Socrate i-a răspuns: „du-te pe câmpul din apropiere și adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ține cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare”.

Platon l-a ascultat fără să crâcnească, și s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el. Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: „atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt și frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul și mai maiestuos, așa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, așa că nu ți-am mai adus vreunul”.

Socrate i-a spus: „aceasta este dragostea”.

Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria. Socrate i-a zis: „mergi până la pădure și taie-mi cel mai mândru și mai chipeș brad, dar adu-ți aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta”. Platon a făcut întocmai și a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt și nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos.

Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns: „am văzut niște brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, așa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deși nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit”.

Socrate i-a spus: „aceasta este căsătoria”.

Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea. De această dată, Socrate l-a îndrumat: „du-te pe malul râului și culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ține seama că nu poți să alegi decât o singură dată”. Platon a făcut așa cum i s-a cerut și, la întoarcere, a povestit: „am văzut această floare lângă râu, am cules-o și m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deși am zărit și alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal”.

Socrate i-a zis: „aceasta este fericirea”.

Cu un alt prilej, Platon și-a întrebat învățătorul ce este viața.

Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure și să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieși în cale. Platon a plecat de îndată, gata să își ducă la îndeplinire sarcina.

Au trecut trei zile, dar el nu și-a mai făcut apariția. Socrate a mers și el în pădure, să își caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el.

Învățătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: „dacă făceam asta, s-ar fi veștejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Așa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o”.

Socrate i-a spus: „ei bine, se pare că știi deja adevărul despre viață”.

Concluzia cui a scris textul ăsta (bineînțeles că e preluat și neverificat):

• dragostea nu înseamnă perfecţiune;
• căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;
• fericirea este o stare de spirit autocâștigată de alegerea făcută;
• viaţa este bucuria de a fi împreună.