A trecut si furtuna; a durat cateva minute, ca de obicei, chiar daca a fost puternica. In starea mea de weekend (a se citi somnolenta, se pare ca isi spune cuvantul cafeaua bauta zilnic la birou) mi-au trecut prin minte tot felul de chestii; cum ar fi anumite aspecte ale cuvantului prietenie.
Din punctul meu de vedere, prietenia este ceva neconditionat, “prietenul” fiind persoana pe care o accepti asa cum e, fara sa-i judeci actiunile, fara a insista sa o schimbi, dupa cum ti se pare tie ca ar trebui sa fie sau careia nu ar trebui sa iti fie jena sa ii ceri explicatii in mod direct, atunci cand te simti “lezat”.
Privind putin din exterior, incerc sa dau un nou inteles, mai ales cand observ ca prietenul este persoana care se poate supara oricand pe tine, ultimul cuvant pe care il auzi fiind ceva transant si sa nu stii de ce, sau persoana care prefera sa nu iti raspunda direct la intrebari directe despre lucruri care te privesc. Totodata, prietenul e persoana care iti va atribui fapte, din simplul fapt ca cineva a spus “a inceput sa faca figuri” si le transmiti mai departe ca atare, pentru ca ti-a fost usor sa adopti aceasta idee; bineinteles ca fiindu-ti prieten, se va intoarce la tine ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si tu te vei uita incidentul, pentru ca unui prieten nu trebuie sa ii judeci nimic, totul e neconditionat. Prietenul e persoana care te umple de sfaturi si chiar daca ii spui de 10 ori ca ai motivele tale sa nu doresti sa le urmezi, va insista cu ele, din simplul fapt ca asa considera ca e mai bine si doar un prieten nu iti vrea nimic atlceva decat binele. Tot prietenul e cel ce se va supara pe tine cand vei avea motive sa crezi anumite chestii si vei intreba, pentru a te lamuri (daca pare a fi in contradictie cu unul din lucrurile enuntate mai sus, nu e: prietenia neconditionata, de obicei, nu e din doua sensuri).
De cand am inceput sa scriu asta, imi tot amintesc de niste cuvinte: “mi-a placea sa ramanem prieteni”. Asa e, prietenul ti-e prieten si daca nu face nimic sa o arate; daca ar arata-o probabil ca ar dori ceva de la tine si atunci nu ar mai fi prietenie, ci o relatie conditionata.
Ma opresc, am scris mai mult decat imi propusesem. Nu as mai spune decat un “multumesc, nu”.
Discover more from locul gândurilor mele
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Nici o relatie de prietenie nu e total dezinteresata.Ne inconjuram de prieteni pentru ca ei ne satisfac anumite nevoi. Atunci cand imi ajut un prieten poate ca nu ma o fac gandindu-ma ca va face si el la fel pentru mine, dar daca sunt intr-un impas sau doar simt nevoia sa vorbesc cu cineva, ma astept ca unul din prietenii mei sa fie langa mine.
Partea cea mai frumoasa in toata povestea asta cu prietenii e sa stii ca ai gresit intr-un mod pe care unii nu ti l-ar ierta, dar ca exista niste oameni acolo in lume la care poti sa te intorci oricand, orice s-ar fi intamplat sau spus.