La biliard?

Am găsit o poză mai veche și mi-am amintit unele chestii.

Am pornit la biliard. În Master. Tudor. Iași. Eram în vacanță. M-am întâlnit cu oameni dragi și am stat până târziu. Am băut (eu fără alcool, eram cu mașina), am jucat biliard și am vorbit despre toate prostiile din lume despre care am putut. Unii au plecat mai devreme, alții am mai stat.

Când s-a spart gașca am pornit spre centru. Mai eram 5, fix cât să mergem cu o singură mașină. Ne-am dus în „Taverna”, sub cub. Am băut iar (eu iarăși fără alcool) și am ascultat muzică bună. Am făcut niște poze care au ieșit prea întunecate ca să distingi ceva. A fost bine.

Ne-am mutat în „La bază”. Destul de gol pentru o zi de weekend. Poate și pentru pentru că e posibil să fi fost destul de târziu și duminică. Acolo tot fără alcool. M-am întâlnit și cu alte persoane, care erau și cu persoane pe care nu le cunoșteam. Deci am cunoscut și oameni noi.

Ura!

S-a petrecut o viață între timp. S-a și pierdut una (azi i-am dat nume, săptămâna viitoare o și îngrop).

Au trecut șase ani de atunci. Șase ani în care care au fost de toate. Șase ani cu bine și cu rău. Șase ani cu boală, cu dragoste, cu iubire. Șase ani cu bucurii și suferințe. Șase ani cu călătorii. Șase ani în care am luat-o de la zero. Șase ani cu speranțe și dezamăgiri. Șase ani cu dezamăgiri și minciuni.

Tocmai am băut un ceai. Un „ceai norocos”. Mă simt de parcă aș fi invocat zeul norocului. Să-l vedem când o veni. Norocul, nu zeul. Zeul norocului e cu treabă, l-am trimis să îl înfrunte pe zeul minciunii.