Dacă închid ochii, mă văd într-o pădure. Vara. Plouă mărunt. O cabană din lemn cu verandă. Aș putea-o desena, la cât de clar o văd. Aș și construi-o, de fapt. Și stau pe acea verandă. Nici măcar nu-s întins în vreun hamac. Sau să lenevesc pe un fotoliu. Pur și simplu stau și mă bucur. Nici în picioare nu știu dacă stau. Aș sta rezemat de balustradă și să trag liniștit dintr-o țigară, doar că nu mai fumez de ceva ani de zile. Doar ce îmi imaginez asta și simt starea de liniște de acolo. Nu știu nici măcar dacă de reculegere, dar de liniște sigur. Îmi golesc mintea și asta îmi place. Inspir aer curat și frumos mirositor și expir probleme, stres și multe alte chestii toxice.
E un exercițiu de seară bun, voi adormi mai ușor.
Discover more from locul gândurilor mele
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
