legitima aparare

Un bărbat e adus în fața judecătorului pentru ca a omorât-o pe soția lui.
– Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveți intenția ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viață, trebuie sa ne expuneți motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
– Domnule judecător, soția mea era asa de proasta încât nu am putut să mă controlez și a trebuit să o arunc de la balcon.
– Declarația dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită și dacă nu doriți ca jurații să vă condamne înainte să continuăm procesul trebuie să aveți argumente cu adevărat plauzibile.
– Pai sa va povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj și la parter locuiește o familie de pitici. Părinții au 1 metru și copii, cel de 12 ani 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm .
– În ziua respectiva i-am spus soției:
– E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt asa mici!
-Da, răspunde soția sunt o adevărată specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut sa spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui.
– Aia se numește pigment.
– Ma lași ? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ala se numește pergament.
– Cum poți draga sa fii asa de incult? Pergament e când un scriitor publica o parte din ce a scris.
– Domnule judecător, va închipuiți ca mi-am înghițit cuvântul „fragment“ ca sa nu mai continui discuția asta aberanta. M-am așezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l răsfoiesc. Nici nu m-am așezat bine ca apare soția mea lângă mine cu o carte în mana și îmi spune:
– Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numește carte , dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.
Iau carte în mână și îi spun “Draga mea, asta e o carte în limba franceză Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română