Am un nod în gât și nu reușesc să îl scuip afară. De fapt abia ce am realizat că îl am; poate că de asta nu l-am scuipat încă. Dacă mă gândesc mai bine, nodul a tot stat pe post de capac și poate că nici nu l-aș fi scuipat, fix din motivul enunțat. Capac pentru toată greața pe care o tot port cu mine, toată greața care s-a tot adunat de ceva timp, fără să îmi dau seama măcar.
Și îmi cam vine să scuip… și nu o fac, poate pentru că mi-e teamă de ce altceva ar mai putea ieși, de care eu încă nu știu. Sau de ce schimbări s-ar putea produce. Mă întreb dacă nu depind de greața asta pentru a continua… pentru a continua cu orice, inclusiv să mă țin în picioare.
Și dacă tot am realizat că am nodul în gât, probabil că am să îl scuip…
Discover more from locul gândurilor mele
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
toata lumea are un nod in gat, mai ales in circumstantele actuale sociale si economice, poti sa il scuipi sau nu, cert e ca se va face la un altul pentru ca n-ai cum sa fii perfect fericit, perfect multumit, perfect implinit niciodata. suntem oameni si asta ne asigura relativitatea si imperfectiunea vietii asa ca … mai bine te concentrezi pe ce ai frumos si bun langa tine.
din pacate toti avem nodurile noastre, doar ca unii dau mai mult importanta acestor noduri decat altii…asa cum spune Diana, viata nu e perfecta e doar asa cum ne-o facem noi si cateodata e bine sa scuipam si sa scapam de acel nod…oricare ar fi consecintele