Nu stiu

Nu știu… și nu mai știu nimic… Nu știu și totuși știu că nu-ți pasă. Îți place să spui că da, că îți pasă. Îți place să cauți scuze. Îți place să arăți că ești victima în tot ce se întâmplă. Știu că sunt lucruri care de multe ori mă depășesc, cum ar fi anumite comportamente…

Mă aflu în impas, în impasul de a nu ști ce e bine și ce e rău. Mă aflu la momentul în care nu mai știu ce e rău; atât de mult l-am lăsat să treacă pe lângă mine, încât l-am uitat. Simt că m-a acaparat, că m-a copleșit… și totuși nu îl văd, nu știu unde e. Nu îl văd cum vine, nu îl simt când e, nu-l voi fi văzut plecând. Mă lasă să îl simt doar când sunt complet fără apărare. Îl las să stea… și stau și eu. Indiferent. Tu ești bine sau rău?

A trecut o săptămână de decembrie. Începe să se instaureze depresia de crăciun… Daaa, această minunată sărbătoare care mă scoate din minți. Am spus-o în fiecare an și o spun în continuare: „Nu, mulțumesc!”.

„dacă tot ce-i dus vrei din urmă s-ajung, lasă-mă să curg…”