Sunt un păianjen și mă urc pe pereți. Mă urc până pe tavan și văd lumea de sus. Câteodată mă duc la colț. Sunt la colț, dar de acolo observ cel mai bine totul. Aleg colțul cel mai întunecat pentru că e și cel mai liniștit.
Îmi țes pânza pe la colțuri pentru că am mai multe puncte de sprijin.
O țes la colțuri pentru că devine un scut de protecție față de orice insectă care m-ar putea ataca.
O țes pe la colțuri pentru că acolo îmi place să stau și să observ.
O țes pe la colțuri pentru că fiecare insectă care vine spre mine se transformă în prada mea.
Sunt păianjenul Jean și stau liniștit la colțul meu, în treaba mea.
Sunt un fel de Spiderman.
Discover more from locul gândurilor mele
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
