Cică să iubim

Se spune că un tânăr a mers în vizită la un înțelept și i-a povestit despre îndoielile pe care le avea cu privire la sentimentele sale față de familia sa, față de prieteni…

Înțeleptul l-a ascultat, l-a privit în ochi și a spus doar un singur lucru: „Iubește!”, apoi a tăcut.
Băiatul l-a privit câteva minute și a spus: „Dar încă mai am îndoieli”.

„Iubește!”, îi spuse din nou înțeleptul. Și, spre durerea tânărului care nu înțelegea, după o scurtă tăcere, înțeleptul a spus următoarele:

– Fiule, a iubi este o decizie, nu un sentiment. Iubirea este dăruire și angajament. A iubi este un verb și rodul acțiunii este iubirea. Dragostea este un exercițiu de grădinărit. Arunci mai întâi tot ce nu e bun, pregătești solul, semeni, apoi ai răbdare, uzi și îngrijești. Fii pregătit pentru că vor fi dăunători, secete sau precipitații excesive, dar nu părăsi niciodată grădina pentru asta.

Dragostea înseamnă : acceptă, prețuiește, respectă, dă afecțiune, tandrețe, admirație și înțelegere.

Pur și simplu iubește, știi de ce?

Pentru că :
Inteligența, fără dragoste, te face rău.
Dreptatea fără dragoste te face implacabil.
Diplomația fără dragoste te face ipocrit.
Succesul fără dragoste te face arogant.
Bogăția fără dragoste te face lacom.
Docilitatea fără dragoste te face servil.
Sărăcia fără dragoste te face mândru.
Frumusețea fără dragoste te face ridicol.
Autoritatea fără dragoste te face tiran.
Munca fără dragoste te face sclav.

Textul de până aici e preluat, nici nu îmi amintesc de unde. L-am găsit la „drafts”, mă aștepta de cel puțin un an (cred, nu m-am uitat atent). Rezonez 100% cu el și probabil că o făceam și când l-am lăsat aici, pentru a-l publica la un moment dat.

E târziu, somn ușor!