Te cunosc de undeva

M-am uitat recent la cuplurile din jurul meu. Și nu mă refer la ăia care postează pe Instagram, ci la ăia care chiar funcționează. Știi, ăia care încă râd după 5 ani, nu doar zâmbesc forțat în poze.

Am observat ceva. Majoritatea au fost prieteni înainte. Nu „prieteni cu beneficii”, nu „ne-am cunoscut și după 3 săptămâni eram împreună”. Ci prieteni-prieteni. Ăia care s-au întâlnit la facultate sau la serviciu, au ieșit în grup, au râs la aceleași prostii, s-au plâns despre aceleași chestii și după luni sau chiar ani s-au trezit că „stai, parcă simt ceva aici, nu?”

Și mi-am zis: chiar funcționează mai bine așa? Sau e doar o coincidență?

Nu e coincidență, se pare.

Două treimi din cupluri au fost prieteni mai întâi

Un studiu făcut de Danu Anthony Stinson de la University of Victoria (https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/026540752211173) a analizat aproape 1.900 de oameni. Și ce au găsit? Că 66% dintre cupluri au început ca prieteni. Două treimi! Deci varianta aia romantică cu „s-au întâlnit privirile lor și gata, au știut” e de fapt minoritatea.

Mai interesant: studenții au stat în medie vreo 22 de luni ca prieteni înainte să devină ceva mai mult. Aproape doi ani! Și cel mai important – majoritatea nu au intrat în prietenia aia cu gândul „să vedem dacă iese ceva”. Pur și simplu s-au împrietenit.

Ce spune știința?

Aici devine amuzant. Cercetătorii s-au uitat peste studiile existente despre relații și au descoperit că 75% vorbeau despre dragoste între străini, despre „love at first sight” și prostii din astea. Doar 8% studiau cum se nasc relații din prietenie. Toată lumea studiază excepția, nu regula.

Gottman Institute, ăia care știu tot despre ce face relațiile să meargă, spun că prietenia e cel mai important indicator al succesului pe termen lung (https://www.gottman.com/blog/the-key-to-keeping-passion-alive-in-a-long-term-relationship/). Mai important decât atracția fizică, mai important decât pasiunea din primele luni. Cuplurile care se consideră prieteni buni rămân împreună mai mult, sunt mai fericiți și, bonus, au și o viață sexuală mai bună.

De ce funcționează?

E simplu, de fapt. Când ești deja prieten cu cineva, ai trecut prin câteva chestii esențiale.

Comunicarea există deja. Nu trebuie să ghicești ce înseamnă „bine” când răspunde scurt. Nu trebuie să te întrebi dacă e supărat sau obosit. Deja știi. V-ați certat poate, v-ați împăcat, ați vorbit despre lucruri grele. Aveți o fundație.

Ai văzut persoana în diferite contexte. Nu doar îmbrăcată frumos la date, ci și mahmură dimineața, și supărată pe șeful ei, și tristă când a pățit ceva nașpa, și fericită când i-a mers bine ceva. Ai văzut omul, nu doar versiunea lui de Instagram.

Încrederea există deja. Nu te temi să spui ce gândești. Nu încerci să pari altcineva decât ești. Ești tu, și cealaltă persoană te acceptă așa.

Fizicul devine secundar

Cercetătorii de la University of Texas (https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0022103114000936) au descoperit ceva interesant. Oamenii care s-au cunoscut mult timp înainte să iasă împreună erau mai puțin „potriviți” din punct de vedere al atractivității fizice decât cei care au început să iasă imediat.

Cu alte cuvinte: când îți place cineva pentru cum gândește, pentru cum te face să râzi, pentru cum te înțelege, brusc nu mai contează dacă e model sau nu. Fizicul devine un bonus, nu criteriul principal.

Cei care au început o relație în prima lună după ce s-au cunoscut erau foarte „potriviți” ca atracție fizică. Dar cei care s-au cunoscut luni întregi înainte? Nu mai conta. Se plăcuseră pentru altceva.

Reziliența

Psihologii spun că dacă ai fost prieten cu cineva înainte, ai un avantaj major: știi deja cum să fii acolo pentru persoana aia. Ai văzut-o prin momente grele. Ai ajutat-o. Ai fost ajutat. Știi că funcționează treaba asta între voi, chiar și când e greu.

În momentul în care deveniți cuplu, nu învățați totul de la zero. Aveți deja o fundație. E ca și cum ai construi o casă pe un teren pe care l-ai pregătit deja, nu pe unul necunoscut unde nu știi ce găsești.

Și părinții care se ceartă?

Gottman a mai descoperit ceva: în timp ce 67% din noii părinți raportează o scădere a satisfacției în relație după ce fac un copil, cuplurile care se consideră „prieteni buni” de fapt se apropie mai mult în perioada asta. În loc să se îndepărteze, devin mai uniți.

De ce? Pentru că prietenia nu dispare când apar provocările. Dragostea se poate estompa când lipsește somnul și bebelușul plânge la 3 dimineața, dar prietenia rămâne. Și te ajută să treci peste.

Longevitate

O meta-analiză a 150 de studii (https://journals.plos.org/plosmedicine/article?id=10.1371/journal.pmed.1000316) a arătat că relațiile puternice cresc șansele de supraviețuire cu 50%. Jumătate!

Dacă ai și o relație romantică care e și o prietenie? Ai jackpot-ul! Ai pe cineva care te susține, te înțelege și e acolo pentru tine. Nu doar cineva cu care te pui bine la petreceri sau cu care faci sex.

Ce să zic… așa… ca de final…

Nu spun că dragoste la prima vedere nu există sau că nu poate funcționa. Dar statisticile sunt clare: relațiile care pornesc din prietenie au șanse mai mari să dureze și să fie satisfăcătoare.

Poate că ar trebui să ne oprim din a căuta „sufletul pereche” și să ne uităm mai atent la prietenii noștri. Nu cu intenția de a-i transforma în parteneri romantici – asta ar fi ciudat și forțat. Ci pur și simplu să fim deschiși la posibilitate.

Pentru că cel mai bun partener romantic e ăla care e și cel mai bun prieten al tău. Ăla cu care poți vorbi despre orice, ăla care te face să râzi, ăla care rămâne lângă tine și când nu mai ești frumos îmbrăcat și nu mai ai energie să pari cineva ce nu ești.

Poate că secretul unei relații de durată nu e să găsești pe cineva de care să te îndrăgostești. Poate că secretul e să te îndrăgostești de cineva cu care ești deja prieten.

Sau poate că secretul e ca între voi să existe și prietenie, nu doar dragoste. Că dragostea fără prietenie e ca o casă fără fundație – arată frumos o vreme, dar la primul cutremur se prăbușește.

Să vedem…