Despre supărare

Ați observat și voi că lumea e din ce în ce mai supărăcioasă? Eu personal nu pot ține supărarea în mine și sunt surprins să văd cât de multă lume din jurul meu se supără din nimic.

Sau poate că vă supărați foarte des? Poate chiar mai des decât o făceați înainte? Hai să vedem ce înseamnă supărare.

În psihologie supărarea e tot timpul o a doua emoție și tot timpul are în spate altceva, cum ar fi tristețea, frica sau gelozia. Dacă înveți să recunoști momentele în care te superi și care a fost motivul din care ai făcut-o, vei putea să îți cunoști mai bine sentimentele.

În cele mai multe cazuri oamenii își ascund sentimentele și furia, ele fiind în general provocate de frică. Într-o relație, de exemplu, când un partener se supără pe celălalt pentru că vorbește la telefon cu altcineva (sau își scrie mesaje), supărarea e un mod de a acoperi frica de a nu-l aprecia mai mult decât pe el, chiar dacă nu sunt motive. Sau exemplul cu părintele care invocă supărare pe celălalt pentru un cadou ce i-l face copilului: e vorba tot de o frică, fie ea pentru că dorește să fie iubit mai mult de copil, fie o frică față de copil, în general fiind vorba despre pierderea controlului; toate se manifestă prin supărare.

Să vorbești despre frică, mai ales despre cea care a dus la supărare, și să reușești să rezolvi problema care a dus la a avea acea frică, e soluția care funcționează pe termen lung cel mai bine. Bineînțeles că este și varianta pe termen scurt cu „nu mai vorbi”, dar asta e o rezolvare până când sună altcineva.

Metode cum ar fi hipnoza sau meditația sunt printre cele la îndemâna oricui și care te ajută cel mai mult să ajungi la sentimentele care sunt sub cele care par a fi dus la supărare. Bineînțeles, metoda recomandată este să apelezi la un terapeut cu care rezonezi.

E recomandat ca atunci când simți supărare să faci o pauză și să nu acționezi. Momentul când tristețea sau frica se transformă în furie se întâmplă îndeajuns de rapid încât să nu ai timp să îl percepi. De aceea e bine să te oprești și să analizezi ce se întâmplă. Dacă reușești să identifici emoția care a dus la supărare, cel mai probabil că reacția va fi complet diferită.

Ca și o primă concluzie, dacă simți că te superi destul de des, poate că e momentul să pornești un demers spre a te cunoaște mai bine, pentru a ajunge la emoțiile de unde pornesc fricile, în a face primul pas spre a le rezolva. Un pas în sensul ăsta nu poate duce decât la o pace interioară, poate neînțeleasă de alții, care va avea numai impact pozitiv.

Bineînțeles că mai sunt și factori cum ar fi oboseala, anumite așteptări sau stresul, dar aceștia duc doar la o furie de moment și în nici un caz nu la o supărare repetitivă.

Unii ar spune că și frustrarea poate fi un factor, dar de fapt frustrarea e ceva ce vine după supărare. De exemplu, cineva care e frustrat pentru că tot pierde la jocurile de cărți nu este pentru că s-a supărat o dată că a pierdut. După ce s-a supărat de mai multe ori din același motiv sau pe aceeași persoană a început să se simtă frustrat.

În încheiere aș putea spune să nu lăsați supărarea să vă conducă acțiunile; în nici un caz nu în situații importante și/sau față de persoane dragi! Găsiți momentele în care au apărut primele dăți acele emoții și rezolvați-le. Nu aveți decât de câștigat!