Dupa munca si rasplata

Un bătrân tâmplar se afla în pragul pensionării. Era încă în putere și de aceea patronul său îl mai dorea la lucru în echipa sa.
Cu toate acestea, bătrânul era hotărât să se retragă, pentru a duce o viață mai liniștită, alături de familie. Renunța la un salariu bunicel, dar prefera liniștea.

Cu părere de rău pentru pierderea unui mester atât de priceput, patronul îi ceru să mai construiască doar o singură casă. Bătrânul acceptă, însă nu mai punea suflet în ceea ce făcea.

Chemă ajutoare nepricepute și folosea scânduri nepotrivite. Și lui îi era rușine de cum arată ultima lucrare. Când în cele din urmă o isprăvi, patronul veni să o vadă și îi dărui tâmplarului cheia de la intrare, zicandu-i:

– Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!

Tâmplarul rămase uimit. Ce mare rușine! Dacă ar fi știut că își construiește propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel.

MORALA: Așa e și cu noi: ne construim viețile punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizăm că trebuie să trăim în casa pe care tocmai ne-am construit-o. Dacă am putea-o reface, am face-o mult diferită, însa nu ne putem intoarce înapoi.

Ia aminte: tu ești tâmplarul! În fiecare zi bați un cui, așezi o scândură sau ridici un perete. Viața e întocmai cum ți-o clădești! Alegerea pe care o faci azi zidește casa în care vei locui mâine!